Timp !

Ca sa iti dai seama cat valoreaza un an..
Intreaba un student care a picat examenul.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna...Intreaba o mama care a nascut un copil prematur.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi...Intreaba pe cineva nascut pe 29 februarie.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora...Intreaba doi indragostiti care asteapta sa se vada.Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut...Intreaba un om care tocmai a pierdut trenul.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda...Intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata...Intreaba-te  ce simti atunci cand pierzi pe cineva drag !Indiferent de noi, viata merge mai departe.....

Prezentul trecut...

Trecutul e atat de prezent in noi,in fiintele noastre incat ar trebui sa ne sfasiem sufletul pentru a putea sa ne lepadam de el... E acolo, gata sa ne rupa pt fractiuni de secunda din cotidian si sa ne transpuna, cu o viteza uluitoare, in anii copilariei, in anii tineretii, in timpurile noastre de glorie si in cele de infrangere . E trist. E trist ca dorim sa ingropam amintiri. E trist ca vrem sa ne descotorosim de ele si sa nu le mai avem. Dar daca chiar am reusi acest lucru cu adevarat, nici nu avem idee ce efect devastator ar avea asupra proporiei fiinte si personalitati .

Si de ce am vrea sa rupem din noi o parte atat de evidenta si de prezenta cum e trecutul? De ce sa incercam sa ne amagim ca nu ne pasa, ca nu ne-a pasat niciodata de vremurile apuse cand uneori, cu ochii deschisi, suspinam dupa anii trecuti in graba si ne stergem repede cu dosul manecii lacrima care da sa se scurga din coltul ochiului? Nu mai vrem sa simtim, nu mai vrem sa traim, nu mai vrem sa fim oameni. Ne robotizam, ne standardizam, ne impunem cum sa ne comportam si ne transformam. Ne transformam din oameni in simple fiinte umane.

Dar eu nu... Eu vreau sa fiu eu, sa visez cu ochii de deschisi la viitor daca asta imi doresc, sa plang atunci cand se redeschid ranile trecutului, sa zambesc la amintirile clipelor pline de fericire din copilarie si tinerete . Eu vreau sa traiesc, sa simt, sa simt cu tot ceea ce sunt cum trece fiecare clipa, sa ma doara trecerea ei la fel de mult cum ma bucura, vreau sa fiu capabila sa ma uit in oglinda peste ani, in ciuda ridurilor si a timpului trecut peste chipul meu, ochii...ochii sa ramana veseli, tineri si plini de amintiri... Ochii sa ramana poarta mea spre trecut:)

» Când eram micii ...

● … nu ştiam decât că trebuie să ne jucăm toată ziua: fără teme, fără griji●… cumpăram gumă cu tatuaje doar ca să ne lipim tatuajele pe mâini● … ne suiam încontinuu prin copaci, fără să ne pese că ne murdărim sau că ne zgâriem de ne dă sângele●… nu ştiam de iPhone, iPod, Xbox, iPad sau ce mai există acum. Ştiam doar de televizor[de FoxKids şi Cartoon Network] şi telefonul pe...... care-l vedeam la părinţi●… nu ştiam atât de multe formaţii de muzică, ştiam doar de O-zone
●… adormeam atât de repede şi atât de uşor
●… adormeam pe canapea şi ca prin magie mă trezeam în pătuţul meu
●… plângeam încontinuu, îmi dădeai o acadea şi mă opream
●… puteam să umblu în chiloţi pe stradă, că lumea nu mă critica
●… mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”
●… nu bârfeam, nu eram bârfită
●… aveam mereu zâmbetul pe buze
●… culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca
●… plecam de acasă impecabil şi mă întorceam ca din cocină
●… nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul
●… cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role
●… ma făceam totuna la gură când mâncam ciocolată
●… prindeam fluturi :o3
●… mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş
●… mâncam orice, n-aveam pretenţii
●… nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam
●… stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg ca handicapata
●… alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte
●… aveam grijă de animalele străzii.

●… pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator
●… râdeam la glumele puerile de la desene, care atunci aveau haz
●… n-aveam treabă cu ţânţarii, d-aia mă pişcau mereu, dar cui îi păsa când aveam alte jocuri mai interesante decât să alung tânţarii
●… dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama” ♥●… adormeam atât de repede şi atât de uşor●… adormeam pe canapea şi ca prin magie mă trezeam în pătuţul meu●… plângeam încontinuu, îmi dădeai o acadea şi mă opream●… puteam să umblu în chiloţi pe stradă, că lumea nu mă critica●… mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”●… nu bârfeam, nu eram bârfită●… aveam mereu zâmbetul pe buze●… culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca●… plecam de acasă impecabil şi mă întorceam ca din cocină●… nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul●… cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role●… ma făceam totuna la gură când mâncam ciocolată●… prindeam fluturi :o3●… mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş●… mâncam orice, n-aveam pretenţii●… nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam●… stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg ca handicapata●… alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte●… aveam grijă de animalele străzii.
●… pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator●… râdeam la glumele puerile de la desene, care atunci aveau haz●… n-aveam treabă cu ţânţarii, d-aia mă pişcau mereu, dar cui îi păsa când aveam alte jocuri mai interesante decât să alung tânţarii●… dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama” ♥

●… adormeam atât de repede şi atât de uşor●… adormeam pe canapea şi ca prin magie mă trezeam în pătuţul meu●… plângeam încontinuu, îmi dădeai o acadea şi mă opream●… puteam să umblu în chiloţi pe stradă, că lumea nu mă critica●… mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”●… nu bârfeam, nu eram bârfită●… aveam mereu zâmbetul pe buze●… culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca●… plecam de acasă impecabil şi mă întorceam ca din cocină●… nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul●… cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role●… ma făceam totuna la gură când mâncam ciocolată●… prindeam fluturi :o3●… mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş●… mâncam orice, n-aveam pretenţii●… nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam●… stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg ca handicapata●… alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte●… aveam grijă de animalele străzii.
●… pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator●… râdeam la glumele puerile de la desene, care atunci aveau haz●… n-aveam treabă cu ţânţarii, d-aia mă pişcau mereu, dar cui îi păsa când aveam alte jocuri mai interesante decât să alung tânţarii●… dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama” ♥

Un copil. 

Hmm..un copil inca nu prea matur care isi doreste sa aiba ochii albastri, cu toate ca ii are caprui, el crede ca sunt verzi, doar pentru ca este o culoare mai apropiata de albastru.

|Un copil, care daca il enervezi la culme s-ar putea sa it dea vre una sau sa iti arunce niste vorbe pe care sigur nu stiai ca le-ar putea spune.

Un copil care isi doreste sa ajunga un arhitect de succes si mai ales sa isi faca o vila cu piscina, dar piscina sa fie la etaj...VISE

Un copil care pune prea mult suflet in tot ceia ce face si uneori este dezamagita.

Un copil care te accepta asa cum esti, dar daca nu stii sa-l intelegi s-ar putea sa pleci din viata acestui copil.

Un copil care inca plange la Titanic si A walk to remember, desi le-a vazut de peste 10 ori.

Un copil caruia ii plac cartile interesante, SF, comedie.

Un copil caruia ii place muzica buna, nu bumti bumti :-j, chiar si cea veche.

Un copil care este mereu cu zambetul pe buze si incearca mereu sa te faca sa zambesti.

Un copil care s-a cam saturat de priteni falsi, dar ii iubeste pe cei care il preciza la adevarata valoare.

Un copil care iubeste soare, dar in acelas timp si ploaia.

Un copil care nu stie intotdeauna ce vrea.

Un copil care iubeste, simte si traieste..

Un copil care se ragaseste in privirea calda a mamei lui.

Un copil care se regaseste in incapatanarea tatalui ei.

Un copil care se regaseste in versuri pline de armonie si de sens..

Un copil care se regaseste in note profunde si acute..

Un copil care se regaseste in naivitatea copiilor.

Un copil care se regaseste in randuri scrie de un oarecare.

Un copil care se regaseste in felul in care curcubeul indrazneste sa iasa la suprafata chiar si dupa cei mai reci stropi..

Un copil care se regaseste  in vise indraznete.

Un copil care se regaseste in lucruri simple.Lucruri care conteaza.Lucruri care,incet dar sigur,il contureaza,il definesc..
Un copil ca mine.

Calitate , defect?!?!

Ce cautam la o peroana? Ce ne fascineza prima data la aceasta?Cum sunt apreciate calitatile si cum sunt vazute defectele de catre persoana care ne sta alaturi?

Cu siguranta cred ca la o persoana nu cautam defecte, dar acestea exista, intr-o oarecare masura.Prima data ne dam seama de calitatile persoanei respective, la unele le vedem doar defectele si nu putem trece dincolo de ambalaj, descoperindu-le adevaratele personalitati.

In general, nimeni nu este perfect si nici nu cred ca va exista persoana perfecta, ne dorim doar sa fim plini de calitati, dar de ce? Poate pentru ca societatea, secolul in care traim nu mai este dispus sa ne accepte felul nostru de a fi , dominand falsitatea !

Eu cred ca omul este suma calitatilor si defectelor sale, a sentimentelor si emotiilor sale, a amintirilor sale, a faptelor sale. A spune “eu sunt incapatanat” – poate fi o calitate sau un defect, depinzand de imprejurari. Daca  te incapatanezi sa reusesti ceva poate fi considerat o calitate dar daca te incapatanezi sa nu vorbesti, spre exemplu cu o persoana luni intregi poate fi considerat defect .Un defecte defect doar in anumite contexte.

Oricum, Dumnezeu ne iubeste pe toti, asa cum suntem,plini de calitati si de defecte.

Cu acestea nu te nasti , ci le dobandesti  pe parcursul vietii.

Cu toti suntem `nebuni` (in sensul bun al cuvantului). O persoana nu se poate caracteriza prin doua calitati sau doua defecte, prin plusuri sau minusuri, ci prin ceia ce este el cu adevarat.

Poti sa apreciezi calitatile sau defectele cuiva daca le compari.Atata timp cant nu exista un termen de comparatie  nu poti spune despre cineva ca este rau sau bun. Fiecare incearca sa isi mascheze defectele si sa isi puna in valoare calitatile. Dar de ce? Pentru ca poate unii iti reproseaza anumite defecte ale tale , cu simplul scop de a te descuraja....

Defect sau calitate???

Intrebari fara rost !:))

1.Ce faci?

Toti raspundem cu `bine`. De fapt ar trebui sa povestim ce am facut, ce facem si ce vrem.

2.Dormi ?

Da, dorm. Vorbesc cu tine in somn.

3.Ai venit?

Nu, e doar fantoma mea. Eu sunt pe drum, acum vin. Spiritul meu a ajuns inaintea mea cu 5 minute.

4.Cum e la scoala/munca?

Cum sa fie, cala orice scoala sau la orice loc de munca, nu a explodat nimic, inca >:)

5.Esti cu tigara in mana si te intreaba cineva: Fumezi?

Nu, trag din ea sa nu se stinga .

6. Mai traiesti?

Nu, e doar imaginatia ta care iti joaca feste.

7.Suni pe cineva si nu iti raspunde. Te suna inapoi: M-ai sunat?

Pai, daca iti apare numarul meu in telefon, nu eu te-am sunat?

8.Te-ai tuns?

Nu e o iluzie optica sau m-am spalat prea mult pe cap si mi-a intrat parul la apa .

Multe sperante si vise, nimic mai mult !

Ca si alcoolul, visele si sperantele trebuie "consumate" in doze rezonabile. Cu cat ai mai multe, cu atat suferi mai mult. Exista si oameni care au in majoritate scopuri realizabile, nu-si doresc decat ce stiu ca pot avea. Probabil sunt plictisitori dar sunt cei mai fericiti.
Incepi sa visezi cu ochii larg inchisi...te gandesti cum ai vrea sa fii peste 10 ani, cum te vor vedea ceilalti,oricum parerea lor conteaza mai mult decat a ta . Te gandesti  daca vei reusi intr-un sfarsit sa iti faci parinti mandrii, hehe...multe lucruri alearga acum prin mintea ta ....si totusi ce vei face? vei urma o facultate, iti vei alege o meserie, poate iti vei intemeia chiar si o familie ?neahh... mai intai incepi sa iti `traiesti` viata, incepi sa faci cat mai multe persoane sa sufere, o sa suferi si tu la randul tau si abea apoi ajungi ca visele si sperantele tale sa ti se implineasca. Drum lung, dar nu conteaza unde mergi, ci unde ajungi defapt.
Iti doresti s ai o cariera de succes, sa fii cel mai bun avocat sau poate sa fii un medic celebru... trebuie sa inveti sa iti controlezi emotiile, sa nu te lasi purtat de orice resentiment, si totusi multe, multe chestii...Te-ai gandit vrodata sa renunti?/:) si chiar daca renunti , intr-o zi iti vei da seama ca ai gresit si incepi sa o iei de la capat mult mai increzator in tine, mult mai puternic si promiti ca nu vei mai renunta niciodata...si totusi? acum la varsta adolescentei te gandesti ce meserie sa alegi, ce iti place mai mult sa faci si poate pari un pic indecis, dar pana la urma cu toate greselile sigur ajungi ceva in viata chiar daca uneori renunti sa mai speri si vezi cum toata lumea sa prabuseste...
Ai incredere in tine, numai in tine si nu in  altcineva.....

Sunt cele mai puternice droguri pentru care un om poate crea dependenta, la egalitate cu iubirea si ura. Sunt bunuri de pret, purtate pe spinari de camile, de negutatori vestiti tocmai de departe dintr-o tara a asteptarilor a carei locatie pe harta s-a pierdut de mult. Sunt scumpe cat toate rezervele de aur ale Raiului, incomparabile, inegalabile, masurate doar cu greutatea inimilor care bat flamande de ele. Uneori, sunt asemanate cu fapturi imaginare, cu inorogi si ingeri si sunt nascute in miez de noapte prin impreunarea a cateva vorbe precum “mi-e dor” si “ te vreau”. Sunt efemeride.
                                                               
                                                                             XOXO

Sensibilitatea pentru timp e o forma difuza a spaimei.

Tristete, intelepciune, iubire, recunostinta, bogatie, orgoliu,cunoastere ,timp...sentimente !
Mai de mult cand cautam anumite citate desre sentimente am gasit o poveste chiar foarte interesanta:
Era odata pe o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane.
Intr-o zi, sentimentele au fost anuntate ca insula sta sa se scufunde, asa ca isi pregatisera navele si plecara.
Doar IUBIREA ramase pana in ultimul moment.
Cand insula era pe cale sa se scufunde, IUBIREA decise sa ceara ajutor.
BOGATIA trecu pe langa IUBIRE cu o barca luxoasa si IUBIREA ii zice:
-BOGATIE, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur sii argint in barca mea si nu am loc si pentru tine.
IUBIREA atunci s-a hotarat sa ceara ajutorul ORGOLIULUI care trecea pe acolo intr-o superba nava
-ORGOLIULE, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, IUBIRE, spuse ORGOLIUL, aici e totul perfect, mi-ai putea stica nava.
Atunci IUBIREA intreaba TRISTETEA, care trecea pe langa el:
-TRISTETE, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, IUBIRE sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura/
Chiar si BUNA DISPOZITIEtrecu pe langa IUBIRE, dar era ata de multumit incat nu auzea  ca il striga.
Dintr-o data, o voce spuse:
-Vino IUBIRE, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise.
IUBIREA se simti ata de recunoscatoare si plina de bucurir incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama.
Cand sosira la tarm, batranul pleaca.
IUBIREA isi dadu seama cat de mult ii datora si intreaba CUNOASTEREA:
-CUNOASTER,imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era TIMPUL, raspunse.
-TIMPUL? se intreba IUBIREA. Dar de ce tocmai TIMPUL m-a ajutat?
CUNOASTERE, plina de intelepciune, ii raspunse:
-Pentru ca numai TIMPUL e capabil sa inteleaga cat de importanta este DRAGOSTEA in viata!

Pana la urma degeaba ai o multime de calitati, sentimente daca timpul nu te ajuta.

De ce vrei sa ramai mereu copil?

Hmmm...Daca esti copil intotdeauna oamenii apreciaza gesturile tale marunte, fiecare pas, fiecare cuvant, totul.

Asa, cu cat cresti mai mult, oameni incep sa aiba incredere in tine, sa spere pentru tine si poate ca nu mereu faci tot ce iti place, doar pentru a nu dezamagii unele persoane. Simti ca au prea multa incredere in tine si faci tot posibilul sa ii faci fericiti.

Nu incerci sa faci lucruri doar pentru tine, iti pasa mai mult de ce cred alti si pana la urma nu ere mai bine cand erai copil? Cand radeai si plangeai in aceeasi zi, oferea zambete adevarate nu doar de coplezenta, cand credeai in Zana Maseluta si Mos Craciun, parca totul era perfect. Jucai fotbal afara , toata ziua colindai drumurile iti faceai prieteni noi, nu  virtuali, pe care nici nu ii cunosti defapt...

 Dar acum totul a evoluat, nimeni nu mai e prieten cu nimeni, fiecare este pe cont propriu, te lasi condus de ~bunii~ tai priteni care cu siguranta iti vor binele. Da` de unde? Toti urmaresc un scop, fie el si cel mai mic ,dar cu toate aste urmaresc..

 Concluzia: hi sa incercam sa evadam lumea de copii, de fericire, de zambete, sa scoatem tot ce este urat din ea si sa o umplem de bucurie !

In copilarie doresti totul, in tinerete si la maturitate ceva anume, iar la batranete nimic.

Nu privi inapoi dupa cei care te-au dezamagit….

Poate lor nici nu le pasa de tine.Cand esti dezamagit de o persoana crezi ca toata lumea incearca sa te dezamageasca, e chiar trist sa fii dezamagit, asa ca aratale persoanelor acelea ca nu iti pasa de el, ca o sa reusesti si fara ele si mai ales ca esti mai buna ca ele.

Nicioadata :

-sa nu spui niciodata

-sa nu lasi orgoliul sa te domine

-nu suntem capabili sa ducel la bun sfarsit lucrurile despre care credem ca ne-am nascut sa le facem

-nu suntem pregatiti sa crestem

-nu suntem gata sa ne aruncam in lume

-nu ne acceptam greselile

-nu spunem niciodata un te iubesc , fara sa para fals

-nu suntem pregatiti sa renuntam la ceea ce suntem pentru a devenii jumatate dintr-un intreg

-nu ne stapanim emotiile cand trebuie

-nu suntem seriosi cand trebuie sa fim

-nu ne pasa de persoanele, mai ~mici~ decat noi

-nu cunoastem persoanele, dar le criticam

-nu ne place scoala, dar fara ea nu putem face nimic

-nu oferim un zambet cand , poate , ca cineva are mare nevoie de el

-nu apreciem tot ce avem, doar dupa ce l-am pierdut

Si totusi aceste lucruri se intampla, le traim de la sine pentru ca, pana la urma asa face toata lumea si pana la urma niciodata nu suntem pregati pentru a trai.

Si sunt momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul,sufletul e in genunchi...