luni, 23 iulie 2012

Simt, deci exist.


Oare? Cum este sa nu simti nimc? Adica sa nu iti pese de nimic si de nimeni. Ciudat, nu?
Sa fii indiferent de tot ce se petrece in jurul tau sa fii plin de egoism, sa nu ai sentimente...cel mai complicat lucru. Nici nu cred ca se poate.
Mereu simti ceva, indiferent ca simti ca iti este foame sau ca simti o fericire, un sentiment. Cu toti simtim ceva ! Chair daca uneori ne dorim, poate sa nu fi simtit. Poate ar fi fost mai bine sa simtim doar pentru noi, nu si despre ceilalti. Nu am mai fi raniti, dezamagiti sau nu ne-ar incerca atat de multe sentimente.
 Sau poate ca si `simtitul` asta are farmecului lui. Cand simti ceva placut, acei fluturasi ce te ridica dincolo de nori, cand te simti implinit din toate punctele de vedere, cand simti ca ai vrea sa te inghita pamantul, cand doar ascultand o melodie te cuprind lacrimile...toate ne fac viata mai frumoasa indiferent daca sunt placute sau mai putin.
 Ne ajuta sa devenim uneori mai insensibil, sa nu mai punem atat de mult suflet in tot ce facem. Treand odata printr-o situatie, a doua oara poti jura ca nu mai treci si totusi treci, incercand ca data urmatoare nu mai te complici atat de mult.
 Pe unii poate ii misca si un cantec, orice!
Si ce se intampla atunci cand nu te mai lasi ghidat de ceea ce simti? Nu iti mai asculti inima, doar creierul si intr-un final realizezi ca este mai bine. Poate! Insa la final poate nu vei mai fi asa de satisfacut, tu poate ai ales bine, dar parca-ti doreai o mica greseala sa iti mai coloreze un pic viata. Nu? Parca totul e prea perfect, din cand in cand e bine venita si o greseala pentru a te intari: Uneori caderea este un mijloc de a te ridica mai sus, cum spunea cineva.
 Deci, simti asta? Sau esti robot?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu