Si punct !

Saying goodbye to summer ! (:

  Septembrie este aici, ceea ce inseamna ca toamna este chiar dupa colt. Chiar daca soare are inca puterea sa straluceasca in curand razele lui se vor duce.

  Prima zi de semtembrie, prima zi de toamna, prima zi a unui nou inceput. Ce repede a mai trecut si vara, nu? Parca ieri erai cu bicicleta strabatand drumurile, parca inca simti briza marii si sunetu auzit cand ai pus scoica la ureche si totusi a trecut...

  Chiar daca vara a fost un anotimp al distractiei, al viselor de implinit, al primelor iubiri si toamna e ceva. E perioada cand revenim din vacanda, incepem un an nou de scoala sau mergem la servici. Perioada cand nu esti inca obisnuit cu trezitul de dimineata, cand totul ti se pare atat de plictisitor, cand cerul parca te trage la somn..

 Eu iubesc toamna. O iubesc datorita graitoarelor ei parfumuri, si din cauza lucrurilor care mor, lucruri de care nu mai trebuie sa ai grija vreodata, si gratie ierbii care inceteaza sa se ridice.

Sa aveti o toamna frumosa in suflet !

“Nici frumusetea primaverii, si nici cea a verii nu are gratia pe care am zarit-o in al toamnei obraz.”

...

Dragostea poate uneori sa fie magie. Dar magia poate fi uneori…doar o iluzie.

"Cand-uri" .

Se spune ca lucrurile marunte aduc bucurii, dar le vedem de fiecare data?

 Cand esti prea ocupat si nu observi tristetea sau bucuria si cineva iti arunca un zambet la intamplare chiar daca nu te cunoaste si parca ziua devine mai buna...

 Cand nu stii unde sa te mai ascunzi de sagetile soarelui si chiar in calea ta apare un copac mare si voinic care e gata sa te ia sub ramurile lui...

 Cand erai mic si nu puteai adormii fara o poveste speciala care sa te duca in taramuri vrajite...

 Cand primesti multe mesaje de ziua ta, unele nu chiar venite din suflet si bunica te suna si iti spune un simplu “la multi ani !” si parca te simti coplesit de emotii, stiind ca aceste trei cuvinte vin cu adevarat din suflet...

 Cand dupa o iarna nu tocmai usoara apar primii ghiocei pe sub patura alba te zapada si te apleci sa ii mirosi...

 Cand ai parte de cele mai tari lupte pe telecomnada de la televizor, pentru ca tu vrei sa te uiti la film si fratele tau vrea la fotbal...

 Cand asculti un fragment dintr-o melodie si iti rasuna la nesfarsit in minte si o cauti saptamani, luni si intr-un final o gasesti...

 Cand, desi ai mai crescut familia te considera inca un copil si iti face toate poftele ...

 Cand erai micut si bunica te invata poezii si rugaciuni pe care le repetai in fiercare seara si erai asa mandru de ce ai invatat...

 Cand te-ai asezat prima data in banca, cand ti-ai vazut colegul si mama care era langa tina a imortlizat momentul printr-o fotografie...

 Cand e ziua mamei si te straduiesti sa ii faci cea mai frumoasa felicitare si sa ii scrii tot ce simti , ca o iubesti enorm , ea vede si parca ii scapa o lacrima, imbratisandu-te asa de cald...

 Cand vroiam sa colorezi si carioca ta , in special culoare preferat nu mai mergea o bagai in gura si gata, totul se rezolva...

 Cand te plimbai prin frunzele aurii la venirea toamne si te lasai cuprins de toate gandurile...

 Cand dupa o furtuna ce te baga in sperieti aparea in cele din urama curcubeul, tare frumos mai era...

 Cand gaseai poze alb negru prin sertare , cu parinti sau chiar cu bunicii la varsta ta , te uitai sa vezi daca semanai cu ei sau nu...

 Cand nu aveai ce face si ai pus mana pe o carte si dupa primele pagini nu mai puteai sa ii dai drumul din mana....

 Cand ai fost la mare si faceai castele de nisip si numai dupa cateva clipe valul ti le fura si erai asa de dezamagit, pana ce construiai altu...

 Cand vezi ca cineva are nevoie de ajutorul tau si totusi nu ti-l cere , dar vrei sa faci ceva si faci ! zilele lui incepand sa se insenineze...

 Cand vezi un catelus sau o pisica pe starada si te apleci sa il mangui un pic...

 Cand vezi primul fulg se nea cum coboara pe pamant , prima bataie cu zapada, primul om de nea, primul colind invat, primii turturi la nas...

 Cand iti aniversezi ziua de nastere cu toata familia la un loc si te bucuri mai mult de prezenta lor decat de multimea cadourilor....

 Cand termini un ciclu scolar si te intrebi daca vei pastra prietenii vechi si cum va fi in continuare , ce prieteni iti vei face...

 Cand erai la gradinita si chiar daca te certai cu cineva in momentele urmatoare erati iar prieteni , plangeai si radeai in aceasi zi...

 Cand ai invatat sa mergi pe bicicleta dar iti era asa frica cand tata iti dadea drumul si nu te mai tinea si tu mergeai singur...

 Cand simti cu adevarat ca ai facut ceva bun doar auzind cuvantul “multumesc”...

 Cand erai sarbatorile si prin toata casa mirosea a cozonac si prajituri , stateai lipit de geamul de la cuptor vazand cum creste prajitura...

 Cand ii consumai mamei tot detergentul de vasa pentru a face baloane....

 Cand vedeai un film si intr-un final se termina , fiind atat de bun vroiai sa continue la nesfarsitt si totul se termina...

 Cand invatai primele litere, cele doua care erau de ajuns sa scrii ce era mai important :”mama”...

 Cand cumparai guma de mestecat si rare ori o mancai pe toata, o vroiai doar pentru tatuaje, care in doua zile cel mult se duceau....

 Cand iti aduci aminte de toate prostiile pe care le-ai facut in copilarie si ramai cu un zambet tamp pe fata...

 Cand erai la scoala, la o oara care nu iti placea si te uitai din  minut in minut la cea si parca statea in loc, iar cand profesorul te intreba ceva tocmai atunci se suna...

  Cand matusa scoatea o bomboan din buzunar pentru tine la fiecare fapta buna pe care o faceai...

 Cand asteptai asa de mult vara, cu vacanta si dupa o luna te plictiseai si doar la sfarsitul ei parca iti mai venea cheful de vacanta....

 Cand rezolvai o problema folosint cuvintele “scuze” sau  “imi pare rau”...

 Cand jucai fotbal si luai niste cazaturi de ti se inverzeau pantalonii...

 Cand aparea cineva nou in familia ta si era asa de mic si dragalas si te gandeai daca si tu erai la fel, intrebai parinti si rudele....

 Cand iti faceai priteni noi si sperai sa ii ai pentru totdeauna...

 Cand primeai o papusa si dupa cateva zi incepeai sa o tunzi , sa ii faci coafuri noi , intr-un sfarsit ajungea cheala...

 Cand era luna plina si priveai stelele si incercai sa gaseste in multitudinea lor carul mic si carul mare...

 Cand cumparai acadele verzi sau albastre si dupa ce le terminai de supt aveai si limba si dinti de aceeasi culoare ca acadeaua...

 Cand ai purtat primele tocuri mai mari si le luai mai din timp pentru a putea merge pe ele...

 Cand te certai cu cineva din lucruri marunte si nu mai vroiai sa il vezi in fata ta, iar dupa ce va uitati unul la altul totul se rezolva ca prin minune...

 Cand plecai la rude in vacant si cu toate ca era asemanator ca la tine acasa toate lucrurile ti se pareau noi, diferite , iti faceai prieteni noi...

 Cand urcai in pod si gaseai hiane tale micute si parca nu iti venea sa crezi ca erau chiar ale tale...

 Cand te ascundeai cu fratele sau sora in cele mai ciudate locuri si de regula adormeati acolo, parinti cautandu-va disperati...

 Cand se intampla sa mai vezi o stea cazatoare si iti puneai o dorinta sau cand vedeai un avion si spuneai : “uite un gagic din partea aia”...

 Cand astepatai sa se coaca capsunele in gradina, zareai una rosie , chiar daca nu era colorata toata o mancaia repede si te simteai asa de implinit...

 Cand mergeai la cules de vie, iar dupa ce se termina, cand se faceai mustul beai asa de mult incat iti venea rau...

 Cand mergi pe strada si vezi un copil si pur si simplu zambesti....

Ar fi multe “cand-uri “ de spus, unele care le recunoastem valoare, altele dupa care o sa tanjim mai incolo. 

:)

Multumesc.

  Multumesc mamei, pentru ambitia si curajul pe care l-am primit de la ea. Pentru toate eforturile si pentru toate bucuriile pe care le-am avut si pe care o sa le mai am alaturi de ea.

   Multumesc tatii pentru zambetul si simtul umorului pe care mi l-ai daruit, iti sunt recunoscatoare pentru toate cele facute pentru mine, chiar daca nu mi-ai oferit si ochii tai superbi ca cerul.

  Multumesc parintilor care au fost acolo la primul meu pas, la primul meu cuvant, la prima mea vanataie, la primul an de scoala. Multumesc pentru lectiile primite de la voi, pentru tot ceea ce ati facut pentru mine si mai ales pentru fratele meu .

  Multumesc fratelui, da ! chiar tie, Andrei pentru cele mai frumoase clipe petrecute cu tine,pentru cele mai tari lupte pe calculator, pentru cele mai multe nopti pierdute alaturi de tine, pentru ca tu mi-ai aratat intotdeauna cine sunt cu adevarat !

  Multumesc bunicilor pentru ca de la voi am invatat cele mai frumoase poezii, pentru ca am avut mereu cele mai tari plimbari cu sania la gradinita, pentru ca ati fost acolo cand am avut nevoie de voi. Pentru ca ati fost, sunteti si veti fii cei mai tari ever !

  Multumesc prietenilor, pentru cele mai haioase intamplari , pentru cei mai frumoasi ani de scoala, pentru cele mai multe incurajari la o nota mica, pentru cele mai multe emotii traite alaturi de voi.

  Multumesc dusmnilor, poate prea mult spus, persoanela antipatice pentru ca prin intermediul vostru am reusit sa ma inalt, pentru ca datorita voua am demonstrat ca sunt mai buna decat voi si mi-am dat seama ca niciodata nu trebuie sa renunt si sa fiu eu insumi.

  Chiar daca as parea putin cam egoista imi multumesc mie pentru ceea ce am reusit sa fac pana acum, prin fortele mele proprii.

  Multumesc ca intodeauna imi aduceti curcubeul dupa furtuna ! Multumesc ca existati !

Inainte.

...de a judeca o persoana, ASTEAPTA sa o cunosti cu adevarat, afla de ce se gaseste in interiorul ei.

... de a te certa, CALMEAZA-TE.

... de a vorbi, ASCULTA.

...de a critica, EXAMINEAZA.

...de a scrie, GANDESTE.

...de a rani pe cineva, SIMTE.

...de a face ceva, INCEARCA.

...de a muri, TRAIESTE.

Simt, deci exist.

Oare? Cum este sa nu simti nimc? Adica sa nu iti pese de nimic si de nimeni. Ciudat, nu?

Sa fii indiferent de tot ce se petrece in jurul tau sa fii plin de egoism, sa nu ai sentimente...cel mai complicat lucru. Nici nu cred ca se poate.

Mereu simti ceva, indiferent ca simti ca iti este foame sau ca simti o fericire, un sentiment. Cu toti simtim ceva ! Chair daca uneori ne dorim, poate sa nu fi simtit. Poate ar fi fost mai bine sa simtim doar pentru noi, nu si despre ceilalti. Nu am mai fi raniti, dezamagiti sau nu ne-ar incerca atat de multe sentimente.

 Sau poate ca si `simtitul` asta are farmecului lui. Cand simti ceva placut, acei fluturasi ce te ridica dincolo de nori, cand te simti implinit din toate punctele de vedere, cand simti ca ai vrea sa te inghita pamantul, cand doar ascultand o melodie te cuprind lacrimile...toate ne fac viata mai frumoasa indiferent daca sunt placute sau mai putin.

 Ne ajuta sa devenim uneori mai insensibil, sa nu mai punem atat de mult suflet in tot ce facem. Treand odata printr-o situatie, a doua oara poti jura ca nu mai treci si totusi treci, incercand ca data urmatoare nu mai te complici atat de mult.

 Pe unii poate ii misca si un cantec, orice!

Si ce se intampla atunci cand nu te mai lasi ghidat de ceea ce simti? Nu iti mai asculti inima, doar creierul si intr-un final realizezi ca este mai bine. Poate! Insa la final poate nu vei mai fi asa de satisfacut, tu poate ai ales bine, dar parca-ti doreai o mica greseala sa iti mai coloreze un pic viata. Nu? Parca totul e prea perfect, din cand in cand e bine venita si o greseala pentru a te intari: Uneori caderea este un mijloc de a te ridica mai sus, cum spunea cineva.

 Deci, simti asta? Sau esti robot?

Life.

Se spune ca orice varsta are momentele ei,frumoase sau mai putin, traite intens de fiecare in parte, avand o anumita ordine. De la copilarie, cand visezi din ce in ce mai mult sa devii un adult, realizand ceva in viata, la adolescenta, cand ti se pare ca lumea e la picioarele tale, cand incep primele realizari, cand gusti cu adevarat viata, primele iubiri, la maturitate cand devii cineva, cand viata ta incepe sa se complice, cand incepi sa te gandesc cat de bine era cand erai copil, la batranete cand deja te simti implinit de toate cele realizate....

Ce este insa adolecenta?

Cei mici ar spune ca adolescenta este atunci  cand sora lor mai mare vorbeste ore intregi la telefon cu prietena ei cea mai buna ( bff) despre baiatul pe care-l iubeste, ca este indragostita  pana peste cap si ca este intr-o lume plina de fantezie, magie si mister.

Cei mari, insa, ar raspunde ca adolescenta este o perioada din viata cand faci cele mai mari trasnai cu prietenii, cand furii saruturi tainice in miez de noapte, cand intelegi cu adevarat lumea din jurul tau.Unora, poate, le este dor de anii de adolescenta, iar altii tanjesc dupa ei, dar noi, cei care ne aflam in aceste univers magic...

Ce simti cand esti adolescent??

Povestea chibritului si a lumanarii..

A fost odată un chibrit şi o prea delicată lumânare.

Într-o bună zi, bucăţica de lemn se adresă fragilei făpturi din ceară: “A sosit momentul să-mi îndeplinesc sarcina şi să te aprind.”

“Vai, dar nu se poate!” – exclamă lumânarea. “Dacă ard, zilele îmi sunt numărate şi nimeni nu va mai putea admira frumuseţea mea!”

Aparent nemarcat de reacţia acesteia, chibritul o întrebă: “Vrei să rămâi o viaţa întreagă distinsă şi glacială, fără să oferi nimănui strălucirea căldurii tale?”

După o clipă de cugetare, sculpturala creaţie efemeră şuieră înfricoşată: “Focul este dureros şi îmi slăbeşte forţa estetică…”

“Este adevărat”, reacţionă resemnată bucăţica de lemn, “dar, în asta constă sensul existenţei noastre: să oferim lumină, indiferent de preţul sacrificiului indus! Dacă nu te aprind, îmi pierd menirea… de a declanşa scânteia ce aprinde focul liniştii tale!”

Urmă o pauză meditativă şi chibritul continuă: “Nu contează că eu mă sting după ce îmi duc sarcina la bun sfârşit, dar tu eşti o lumânare, predestinată să oferi oamenilor strălucirea şi căldura ta. Toată durerea, tot sacrificiul şi toată puterea ta scursă se schimbă în dăruirea luminii tale… Nu te iroseşti, ci te dăruieşti… Cei ce vor primi mesajul tău vor transmite mai departe această bucurie, această împlinire…”

S: http://oaripadeinger.wordpress.com/2011/09/25/povestea-chibritului-si-a-lumanarii/

Timp !

Ca sa iti dai seama cat valoreaza un an..
Intreaba un student care a picat examenul.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna...Intreaba o mama care a nascut un copil prematur.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi...Intreaba pe cineva nascut pe 29 februarie.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora...Intreaba doi indragostiti care asteapta sa se vada.Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut...Intreaba un om care tocmai a pierdut trenul.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda...Intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata...Intreaba-te  ce simti atunci cand pierzi pe cineva drag !Indiferent de noi, viata merge mai departe.....

Prezentul trecut...

Trecutul e atat de prezent in noi,in fiintele noastre incat ar trebui sa ne sfasiem sufletul pentru a putea sa ne lepadam de el... E acolo, gata sa ne rupa pt fractiuni de secunda din cotidian si sa ne transpuna, cu o viteza uluitoare, in anii copilariei, in anii tineretii, in timpurile noastre de glorie si in cele de infrangere . E trist. E trist ca dorim sa ingropam amintiri. E trist ca vrem sa ne descotorosim de ele si sa nu le mai avem. Dar daca chiar am reusi acest lucru cu adevarat, nici nu avem idee ce efect devastator ar avea asupra proporiei fiinte si personalitati .

Si de ce am vrea sa rupem din noi o parte atat de evidenta si de prezenta cum e trecutul? De ce sa incercam sa ne amagim ca nu ne pasa, ca nu ne-a pasat niciodata de vremurile apuse cand uneori, cu ochii deschisi, suspinam dupa anii trecuti in graba si ne stergem repede cu dosul manecii lacrima care da sa se scurga din coltul ochiului? Nu mai vrem sa simtim, nu mai vrem sa traim, nu mai vrem sa fim oameni. Ne robotizam, ne standardizam, ne impunem cum sa ne comportam si ne transformam. Ne transformam din oameni in simple fiinte umane.

Dar eu nu... Eu vreau sa fiu eu, sa visez cu ochii de deschisi la viitor daca asta imi doresc, sa plang atunci cand se redeschid ranile trecutului, sa zambesc la amintirile clipelor pline de fericire din copilarie si tinerete . Eu vreau sa traiesc, sa simt, sa simt cu tot ceea ce sunt cum trece fiecare clipa, sa ma doara trecerea ei la fel de mult cum ma bucura, vreau sa fiu capabila sa ma uit in oglinda peste ani, in ciuda ridurilor si a timpului trecut peste chipul meu, ochii...ochii sa ramana veseli, tineri si plini de amintiri... Ochii sa ramana poarta mea spre trecut:)

» Când eram micii ...

● … nu ştiam decât că trebuie să ne jucăm toată ziua: fără teme, fără griji●… cumpăram gumă cu tatuaje doar ca să ne lipim tatuajele pe mâini● … ne suiam încontinuu prin copaci, fără să ne pese că ne murdărim sau că ne zgâriem de ne dă sângele●… nu ştiam de iPhone, iPod, Xbox, iPad sau ce mai există acum. Ştiam doar de televizor[de FoxKids şi Cartoon Network] şi telefonul pe...... care-l vedeam la părinţi●… nu ştiam atât de multe formaţii de muzică, ştiam doar de O-zone
●… adormeam atât de repede şi atât de uşor
●… adormeam pe canapea şi ca prin magie mă trezeam în pătuţul meu
●… plângeam încontinuu, îmi dădeai o acadea şi mă opream
●… puteam să umblu în chiloţi pe stradă, că lumea nu mă critica
●… mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”
●… nu bârfeam, nu eram bârfită
●… aveam mereu zâmbetul pe buze
●… culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca
●… plecam de acasă impecabil şi mă întorceam ca din cocină
●… nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul
●… cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role
●… ma făceam totuna la gură când mâncam ciocolată
●… prindeam fluturi :o3
●… mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş
●… mâncam orice, n-aveam pretenţii
●… nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam
●… stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg ca handicapata
●… alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte
●… aveam grijă de animalele străzii.

●… pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator
●… râdeam la glumele puerile de la desene, care atunci aveau haz
●… n-aveam treabă cu ţânţarii, d-aia mă pişcau mereu, dar cui îi păsa când aveam alte jocuri mai interesante decât să alung tânţarii
●… dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama” ♥●… adormeam atât de repede şi atât de uşor●… adormeam pe canapea şi ca prin magie mă trezeam în pătuţul meu●… plângeam încontinuu, îmi dădeai o acadea şi mă opream●… puteam să umblu în chiloţi pe stradă, că lumea nu mă critica●… mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”●… nu bârfeam, nu eram bârfită●… aveam mereu zâmbetul pe buze●… culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca●… plecam de acasă impecabil şi mă întorceam ca din cocină●… nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul●… cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role●… ma făceam totuna la gură când mâncam ciocolată●… prindeam fluturi :o3●… mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş●… mâncam orice, n-aveam pretenţii●… nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam●… stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg ca handicapata●… alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte●… aveam grijă de animalele străzii.
●… pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator●… râdeam la glumele puerile de la desene, care atunci aveau haz●… n-aveam treabă cu ţânţarii, d-aia mă pişcau mereu, dar cui îi păsa când aveam alte jocuri mai interesante decât să alung tânţarii●… dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama” ♥

●… adormeam atât de repede şi atât de uşor●… adormeam pe canapea şi ca prin magie mă trezeam în pătuţul meu●… plângeam încontinuu, îmi dădeai o acadea şi mă opream●… puteam să umblu în chiloţi pe stradă, că lumea nu mă critica●… mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”●… nu bârfeam, nu eram bârfită●… aveam mereu zâmbetul pe buze●… culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca●… plecam de acasă impecabil şi mă întorceam ca din cocină●… nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul●… cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role●… ma făceam totuna la gură când mâncam ciocolată●… prindeam fluturi :o3●… mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş●… mâncam orice, n-aveam pretenţii●… nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam●… stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg ca handicapata●… alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte●… aveam grijă de animalele străzii.
●… pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator●… râdeam la glumele puerile de la desene, care atunci aveau haz●… n-aveam treabă cu ţânţarii, d-aia mă pişcau mereu, dar cui îi păsa când aveam alte jocuri mai interesante decât să alung tânţarii●… dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama” ♥

Un copil. 

Hmm..un copil inca nu prea matur care isi doreste sa aiba ochii albastri, cu toate ca ii are caprui, el crede ca sunt verzi, doar pentru ca este o culoare mai apropiata de albastru.

|Un copil, care daca il enervezi la culme s-ar putea sa it dea vre una sau sa iti arunce niste vorbe pe care sigur nu stiai ca le-ar putea spune.

Un copil care isi doreste sa ajunga un arhitect de succes si mai ales sa isi faca o vila cu piscina, dar piscina sa fie la etaj...VISE

Un copil care pune prea mult suflet in tot ceia ce face si uneori este dezamagita.

Un copil care te accepta asa cum esti, dar daca nu stii sa-l intelegi s-ar putea sa pleci din viata acestui copil.

Un copil care inca plange la Titanic si A walk to remember, desi le-a vazut de peste 10 ori.

Un copil caruia ii plac cartile interesante, SF, comedie.

Un copil caruia ii place muzica buna, nu bumti bumti :-j, chiar si cea veche.

Un copil care este mereu cu zambetul pe buze si incearca mereu sa te faca sa zambesti.

Un copil care s-a cam saturat de priteni falsi, dar ii iubeste pe cei care il preciza la adevarata valoare.

Un copil care iubeste soare, dar in acelas timp si ploaia.

Un copil care nu stie intotdeauna ce vrea.

Un copil care iubeste, simte si traieste..

Un copil care se ragaseste in privirea calda a mamei lui.

Un copil care se regaseste in incapatanarea tatalui ei.

Un copil care se regaseste in versuri pline de armonie si de sens..

Un copil care se regaseste in note profunde si acute..

Un copil care se regaseste in naivitatea copiilor.

Un copil care se regaseste in randuri scrie de un oarecare.

Un copil care se regaseste in felul in care curcubeul indrazneste sa iasa la suprafata chiar si dupa cei mai reci stropi..

Un copil care se regaseste  in vise indraznete.

Un copil care se regaseste in lucruri simple.Lucruri care conteaza.Lucruri care,incet dar sigur,il contureaza,il definesc..
Un copil ca mine.

Calitate , defect?!?!

Ce cautam la o peroana? Ce ne fascineza prima data la aceasta?Cum sunt apreciate calitatile si cum sunt vazute defectele de catre persoana care ne sta alaturi?

Cu siguranta cred ca la o persoana nu cautam defecte, dar acestea exista, intr-o oarecare masura.Prima data ne dam seama de calitatile persoanei respective, la unele le vedem doar defectele si nu putem trece dincolo de ambalaj, descoperindu-le adevaratele personalitati.

In general, nimeni nu este perfect si nici nu cred ca va exista persoana perfecta, ne dorim doar sa fim plini de calitati, dar de ce? Poate pentru ca societatea, secolul in care traim nu mai este dispus sa ne accepte felul nostru de a fi , dominand falsitatea !

Eu cred ca omul este suma calitatilor si defectelor sale, a sentimentelor si emotiilor sale, a amintirilor sale, a faptelor sale. A spune “eu sunt incapatanat” – poate fi o calitate sau un defect, depinzand de imprejurari. Daca  te incapatanezi sa reusesti ceva poate fi considerat o calitate dar daca te incapatanezi sa nu vorbesti, spre exemplu cu o persoana luni intregi poate fi considerat defect .Un defecte defect doar in anumite contexte.

Oricum, Dumnezeu ne iubeste pe toti, asa cum suntem,plini de calitati si de defecte.

Cu acestea nu te nasti , ci le dobandesti  pe parcursul vietii.

Cu toti suntem `nebuni` (in sensul bun al cuvantului). O persoana nu se poate caracteriza prin doua calitati sau doua defecte, prin plusuri sau minusuri, ci prin ceia ce este el cu adevarat.

Poti sa apreciezi calitatile sau defectele cuiva daca le compari.Atata timp cant nu exista un termen de comparatie  nu poti spune despre cineva ca este rau sau bun. Fiecare incearca sa isi mascheze defectele si sa isi puna in valoare calitatile. Dar de ce? Pentru ca poate unii iti reproseaza anumite defecte ale tale , cu simplul scop de a te descuraja....

Defect sau calitate???

Intrebari fara rost !:))

1.Ce faci?

Toti raspundem cu `bine`. De fapt ar trebui sa povestim ce am facut, ce facem si ce vrem.

2.Dormi ?

Da, dorm. Vorbesc cu tine in somn.

3.Ai venit?

Nu, e doar fantoma mea. Eu sunt pe drum, acum vin. Spiritul meu a ajuns inaintea mea cu 5 minute.

4.Cum e la scoala/munca?

Cum sa fie, cala orice scoala sau la orice loc de munca, nu a explodat nimic, inca >:)

5.Esti cu tigara in mana si te intreaba cineva: Fumezi?

Nu, trag din ea sa nu se stinga .

6. Mai traiesti?

Nu, e doar imaginatia ta care iti joaca feste.

7.Suni pe cineva si nu iti raspunde. Te suna inapoi: M-ai sunat?

Pai, daca iti apare numarul meu in telefon, nu eu te-am sunat?

8.Te-ai tuns?

Nu e o iluzie optica sau m-am spalat prea mult pe cap si mi-a intrat parul la apa .

Multe sperante si vise, nimic mai mult !

Ca si alcoolul, visele si sperantele trebuie "consumate" in doze rezonabile. Cu cat ai mai multe, cu atat suferi mai mult. Exista si oameni care au in majoritate scopuri realizabile, nu-si doresc decat ce stiu ca pot avea. Probabil sunt plictisitori dar sunt cei mai fericiti.
Incepi sa visezi cu ochii larg inchisi...te gandesti cum ai vrea sa fii peste 10 ani, cum te vor vedea ceilalti,oricum parerea lor conteaza mai mult decat a ta . Te gandesti  daca vei reusi intr-un sfarsit sa iti faci parinti mandrii, hehe...multe lucruri alearga acum prin mintea ta ....si totusi ce vei face? vei urma o facultate, iti vei alege o meserie, poate iti vei intemeia chiar si o familie ?neahh... mai intai incepi sa iti `traiesti` viata, incepi sa faci cat mai multe persoane sa sufere, o sa suferi si tu la randul tau si abea apoi ajungi ca visele si sperantele tale sa ti se implineasca. Drum lung, dar nu conteaza unde mergi, ci unde ajungi defapt.
Iti doresti s ai o cariera de succes, sa fii cel mai bun avocat sau poate sa fii un medic celebru... trebuie sa inveti sa iti controlezi emotiile, sa nu te lasi purtat de orice resentiment, si totusi multe, multe chestii...Te-ai gandit vrodata sa renunti?/:) si chiar daca renunti , intr-o zi iti vei da seama ca ai gresit si incepi sa o iei de la capat mult mai increzator in tine, mult mai puternic si promiti ca nu vei mai renunta niciodata...si totusi? acum la varsta adolescentei te gandesti ce meserie sa alegi, ce iti place mai mult sa faci si poate pari un pic indecis, dar pana la urma cu toate greselile sigur ajungi ceva in viata chiar daca uneori renunti sa mai speri si vezi cum toata lumea sa prabuseste...
Ai incredere in tine, numai in tine si nu in  altcineva.....

Sunt cele mai puternice droguri pentru care un om poate crea dependenta, la egalitate cu iubirea si ura. Sunt bunuri de pret, purtate pe spinari de camile, de negutatori vestiti tocmai de departe dintr-o tara a asteptarilor a carei locatie pe harta s-a pierdut de mult. Sunt scumpe cat toate rezervele de aur ale Raiului, incomparabile, inegalabile, masurate doar cu greutatea inimilor care bat flamande de ele. Uneori, sunt asemanate cu fapturi imaginare, cu inorogi si ingeri si sunt nascute in miez de noapte prin impreunarea a cateva vorbe precum “mi-e dor” si “ te vreau”. Sunt efemeride.
                                                               
                                                                             XOXO

Sensibilitatea pentru timp e o forma difuza a spaimei.

Tristete, intelepciune, iubire, recunostinta, bogatie, orgoliu,cunoastere ,timp...sentimente !
Mai de mult cand cautam anumite citate desre sentimente am gasit o poveste chiar foarte interesanta:
Era odata pe o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane.
Intr-o zi, sentimentele au fost anuntate ca insula sta sa se scufunde, asa ca isi pregatisera navele si plecara.
Doar IUBIREA ramase pana in ultimul moment.
Cand insula era pe cale sa se scufunde, IUBIREA decise sa ceara ajutor.
BOGATIA trecu pe langa IUBIRE cu o barca luxoasa si IUBIREA ii zice:
-BOGATIE, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur sii argint in barca mea si nu am loc si pentru tine.
IUBIREA atunci s-a hotarat sa ceara ajutorul ORGOLIULUI care trecea pe acolo intr-o superba nava
-ORGOLIULE, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, IUBIRE, spuse ORGOLIUL, aici e totul perfect, mi-ai putea stica nava.
Atunci IUBIREA intreaba TRISTETEA, care trecea pe langa el:
-TRISTETE, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, IUBIRE sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura/
Chiar si BUNA DISPOZITIEtrecu pe langa IUBIRE, dar era ata de multumit incat nu auzea  ca il striga.
Dintr-o data, o voce spuse:
-Vino IUBIRE, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise.
IUBIREA se simti ata de recunoscatoare si plina de bucurir incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama.
Cand sosira la tarm, batranul pleaca.
IUBIREA isi dadu seama cat de mult ii datora si intreaba CUNOASTEREA:
-CUNOASTER,imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era TIMPUL, raspunse.
-TIMPUL? se intreba IUBIREA. Dar de ce tocmai TIMPUL m-a ajutat?
CUNOASTERE, plina de intelepciune, ii raspunse:
-Pentru ca numai TIMPUL e capabil sa inteleaga cat de importanta este DRAGOSTEA in viata!

Pana la urma degeaba ai o multime de calitati, sentimente daca timpul nu te ajuta.

De ce vrei sa ramai mereu copil?

Hmmm...Daca esti copil intotdeauna oamenii apreciaza gesturile tale marunte, fiecare pas, fiecare cuvant, totul.

Asa, cu cat cresti mai mult, oameni incep sa aiba incredere in tine, sa spere pentru tine si poate ca nu mereu faci tot ce iti place, doar pentru a nu dezamagii unele persoane. Simti ca au prea multa incredere in tine si faci tot posibilul sa ii faci fericiti.

Nu incerci sa faci lucruri doar pentru tine, iti pasa mai mult de ce cred alti si pana la urma nu ere mai bine cand erai copil? Cand radeai si plangeai in aceeasi zi, oferea zambete adevarate nu doar de coplezenta, cand credeai in Zana Maseluta si Mos Craciun, parca totul era perfect. Jucai fotbal afara , toata ziua colindai drumurile iti faceai prieteni noi, nu  virtuali, pe care nici nu ii cunosti defapt...

 Dar acum totul a evoluat, nimeni nu mai e prieten cu nimeni, fiecare este pe cont propriu, te lasi condus de ~bunii~ tai priteni care cu siguranta iti vor binele. Da` de unde? Toti urmaresc un scop, fie el si cel mai mic ,dar cu toate aste urmaresc..

 Concluzia: hi sa incercam sa evadam lumea de copii, de fericire, de zambete, sa scoatem tot ce este urat din ea si sa o umplem de bucurie !

In copilarie doresti totul, in tinerete si la maturitate ceva anume, iar la batranete nimic.

Nu privi inapoi dupa cei care te-au dezamagit….

Poate lor nici nu le pasa de tine.Cand esti dezamagit de o persoana crezi ca toata lumea incearca sa te dezamageasca, e chiar trist sa fii dezamagit, asa ca aratale persoanelor acelea ca nu iti pasa de el, ca o sa reusesti si fara ele si mai ales ca esti mai buna ca ele.

Nicioadata :

-sa nu spui niciodata

-sa nu lasi orgoliul sa te domine

-nu suntem capabili sa ducel la bun sfarsit lucrurile despre care credem ca ne-am nascut sa le facem

-nu suntem pregatiti sa crestem

-nu suntem gata sa ne aruncam in lume

-nu ne acceptam greselile

-nu spunem niciodata un te iubesc , fara sa para fals

-nu suntem pregatiti sa renuntam la ceea ce suntem pentru a devenii jumatate dintr-un intreg

-nu ne stapanim emotiile cand trebuie

-nu suntem seriosi cand trebuie sa fim

-nu ne pasa de persoanele, mai ~mici~ decat noi

-nu cunoastem persoanele, dar le criticam

-nu ne place scoala, dar fara ea nu putem face nimic

-nu oferim un zambet cand , poate , ca cineva are mare nevoie de el

-nu apreciem tot ce avem, doar dupa ce l-am pierdut

Si totusi aceste lucruri se intampla, le traim de la sine pentru ca, pana la urma asa face toata lumea si pana la urma niciodata nu suntem pregati pentru a trai.

Si sunt momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul,sufletul e in genunchi...